CERTIFICAT DE URBANISM

CERTIFICAT DE URBANISM

CU – CERTIFICAT DE URBANISM
Certificatul de Urbanism este un act public emis de autorităţile administrative publice locale, prin care se fac cunoscute solicitantului elementele care caracterizează regimul juridic, economic şi tehnic al unui imobil, stabilite prin evidenţele existente şi documentaţiile de urbanism şi amenajarea teritoriului – spre exemplu: caracteristicile zonei în care se găseşte amplasamentul, cerinţele urbanistice care urmează să fie îndeplinite (înălţimea maximă a clădirii, procentul de teren ce poate fi ocupat de clădire, retragerile faţă de limita proprietăţii etc.), precum şi lista avizelor si acordurilor necesare în vederea autorizării executării lucrărilor de constructie.
COMPLETARI
Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autorităţile publice locale, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz avizate şi aprobate potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic şi tehnic al terenurilor şi construcţiilor existente la data solicitării şi stabilesc cerinţele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcţie de specificul amplasamnetului, precum şi lista cuprinzând avizele şi acordurile legale, necesare în vederea autorizării.
Termenul de emitere a certificatului de urbanism este de 30 de zile de la data înregistrării cererii, menţionându-se în mod obligatoriu scopul emiterii acestuia.
Termenul de valabilitate se stabileşte de către autoritatea emitentă între 6-24 de luni de la data emiterii. Prelungirea valabilităţii C.U. se poate face la cererea titularului formulată cu cel puţin 15 zile înaintea expirării pentru o perioadă de cel mult 12 luni şi doar o singură dată.
Solicitantul poate fi orice persoană fizică sau juridică interesată să cunoască informaţii cu privire la imobil-teren sau construcţii. Pentru emiterea certificatului de urbanism nu este necesar ca solicitantul să deţină un titlul asupra imobilului, actul fiind cu caracter de informare. Acesta se va adresa autorităţilor cu o cerere prin care solicită emiterea C.U. cu precizarea scopului solicitării.
Scopul emiterii C.U. – pentru autorizarea execuţiei lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente precum şi pentru autorizarea desfiinţării construcţiilor.
Certificatul de urbansim se emite şi în vederea concesionării de terenuri, a adjudecării prin licitaţie a proiectării lucrărilor publice în faza de studiu de fezabilitate, precum şi pentru cereri în justiţie şi operaţiuni notariale privind circulaţia imobiliară.
Lista certificatelor de urbanism este publică şi se afişează lunar la sediul autorităţii emitente.
Documentaţiile de urbanism şi de amenajare a teritoriului, precum şi celelalte reglementări urbanistice care au stat la baza emiterii certificatului de urbanism vor putea fi consultate la cererea solicitanţilor certificatelor de urbanism.
Certificatul de urbanism nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcţii.
Art. 31 din Legea nr. 350/2001 defineşte sintagmele utilizate de lege respectiv regim juridic, regim economic şi regim tehnic.
Regimul juridic – dreptul de proprietate asupra imobilului şi servituţile de utilitate publică care grevează asupra acestuia; situarea terenului în intravilan sau în afara acestuia; prevederi ale documentaţiilor de urbanism care instituie un regim special asupra imobilului-zone protejate, zone în care acţionează dreptul de preemţiune asupra imobilului, interdicţii definitive sau temporare de constructie sau dacă acesta este înscris în Lista cuprinzând monumentele istorice din România precum şi altele prevăzute de lege.
Regimul economic – folosinţa actuală, destinaţii admise sau neadmise, stabilite în baza prevederilor urbanistice aplicabile în zonă, reglementări fiscale specifice localităţii sau zonei.
Regimul tehnic – procentul de ocupare al terenului, coeficientul de utilizare a terenului, dimensiunile minime şi maxime ale parcelelor, echiparea cu utilitati, edificabil admis pe parcela, circulaţii şi accese pietonale şi auto, parcaje necesare, alinierea terenului şi a construcţiilor faţă de străzile adiacente terenului, înălţimea minimă şi maximă admisă.
Servitutea de monument istoric este un element al regimului juridic al bunului care trebuie evidenţiat în mod obligatoriu pe certificatul de urbanism, pentru a nu eluda dispoziţiile legale cu privire la exercitarea dreptului de preemţiune al statului la cumpărare.
Legea nr. 50/1991 reglementează regimul autorizaţiei de construire care are ca obiect asigurarea respectării măsurilor referitoare la amplasarea construcţiilor şi se emite în temeiul şi cu respectarea prevederilor documentaţiei de urbanism şi certificatului de urbanism specific. În Anexa nr. 2 la această lege există o listă a termenilor de specialitate utilizaţi de legiuitor: – intravilanul localităţii – teritoriul care constituie o localitate ce se determină prin Planul Urbanistic General (P.U.G.) şi cuprinde ansamblul terenurilor de orice fel, cu/fără construcţii organizate şi delimitate ca fiind independente, plantate, aflate permanent sub ape, aflate în circuitul agricol sau având o altă destinatie înăuntrul căruia este permisă realizarea lucrărilor de construcţii, în condiţiile legii. Intravilanul se poate dezvolta prin extinderea în extravilan numai pe bază de planuri urbanistice zonale (P.U.Z.) legal aprobate, integrându-se ulterior în Planul Urbanistic General (P.U.G.) al localităţii.
– extravilanul localităţii – teritoriu cuprins între limita intravilanului şi limita administrative – teritorială a unităţii de bază (municipiu, oraş, comună) înauntrul caruia autorizarea executării lucrărilor de constructie este restricţionată în condiţiile legii.
Legislaţia amenajării teritoriului şi urbanismului (în special Legea nr. 350/2001) stabileşte conceptul de teritoriu şi nuanţează acest concept definind teritoriul administrativ, intravilan, extravilan, metropolitan, periurban ş.a. Această lege stabileşte atribuţiile administraţiei centrale, judeţene şi locale, în privinţa amenajării teritoriului şi a urbanismului şi prevede că aplicarea dispoziţiilor legale, conform documentaţiei specializate de amenajare a teritoriului şi de urbanism, se asigură prin eliberarea certificatului de urbanism.

CUT – COEFICIENTDE UTILIZARE A TEREN: Coeficientul de ocupare al terenului exprimă raportul dintre Suprafaţa Construită desfăşurată a tuturor nivelurilor (SD) şi suprafaţa terenului (S).
RI – REGIMDE INALTIME: Regimul de înălţime (RI) este direct proporţional cu distanţa fată de construcţiile alăturate.
Detaliile legate de regimul de înălţime sunt cuprinse în Proiectul de Autorizare a Construcţiei (PAC).
Distanţa faţă de imobilele vecine diferă în funcţie de zonă. Reglementatorul a fixat însă norme minimale ce trebuie respectate de orice noua constructie.
In zonele aglomerate, distanţa legală este de minimum 4 metri. Aceasta distanţa este necesară pentru a asigura spaţiul privat al locuitorilor, iar înălţimea acestora nu trebuie să umbrească construcţiile vecine. Trebuie ştiut că distanţele nu se calculează faţă de clădirile vecine propriu-zise, ci faţă de limitele de proprietate. In cazul imobilelor foarte înalte (P+6 sau mai înalte), mărimea retragerilor scade sub această valoare. Aceste reguli depind foarte mult de arhitectura specifică zonei în care se va construi. Prin PUD-uri (Planuri de Urbanism de Detaliu) se poate mări sau micşora RI.
In general clădirile dintr-o anumită zonă trebuie sa aibă un regim de înălţime apropiat, însă sunt cazuri în care se fac excepţii. De exemplu, clădirile amplasate la colţul străzilor pot depăşi înălţimea clădirilor învecinate.
Înălţimea unei clădiri poate fi mai mare decât a celor vecine doar dacă ultimul sau ultimele etaje sunt retrase, iar strada păstrează nivelul de înălţime.
PROCENTUL DE OCUPARE AL TERENULUI (POT) exprimă raportul dintre suprafaţa construită la sol (SC) şi suprafaţa terenului considerat (S), înmulţit cu 100 (exemplu: POT = 25%, ceea ce înseamnă că se poate construi pe un sfert din suprafaţa terenului respectiv).
POT-ul generează astfel suprafaţa construită la sol maxim posibilă raportată la suprafaţa terenului (exemplu: in cazul in care prinCertificatul de Urbanism se specifică un POT de 25%, atunci se construieşte pe un sfert din suprafaţa terenului). POT-ul se stabileşte în funcţie de destinaţia zonei în care urmează a fi amplasată construcţia şi în funcţie de condiţiile de amplasare în teren.
POT-ul se completează cu Coeficientul de Utilizare al Terenului (CUT), cu regimul de aliniere la stradă şi cu regimul de înălţime, şi formează un ansamblu de valori obligatorii în autorizarea executării construcţiilor, de care orice proprietar şi orice arhitect trebuie să ţină cont.

Sursa: ghid.imopedia.ro